Pecchè
stasere me turmente ‘stu penziere
pare ca nun vo’ essere cchiù priggiuniere,
e guardanne ‘stu ciele serene
‘stu core vulesse nun suffrì’ cchiù ‘sti pene.
Nun se vo’ arrennere
Nun se vo’ capacità
ca è passate ‘a covèta
s’adda rassignà'.
Pare ‘na frennesìa, ca nun te vo’ lassà',
‘nu suonne doce, ca te dà felicità.
Pare ‘na fantasie, ca cummoglie ‘a rialtà
e pe’ ‘n’attime ‘o munne attuorne scurdà'.
Nun suspirà, nun te fà purtà' luntane
e sule ‘nu penziere
ca nun vo’ essere cchiù priggiuniere.
ca nun ‘o può caccià',........ t’appartene.
E' una mia poesiola scritta in napoletano per esprimere un desiderio inconscio, non realizzabile.
Bella poesia
RispondiElimina